Adina Necula

Posts Tagged ‘avanpremiera

Ieri seara la invitatia Oxygen PR si Cinema City, am fost sa vad in avanpremiera filmul The Social Network. Asteptam cu nerabdare sa ajunga in Romania, dat fiind ca in prim-plan este adusa cea mai importanta retea de socializare a momentului: Facebook.


Istoria Facebook nu constituie un mister. Cu totii avem acces la informatie si ne putem pune la punct rapid, printr-un simplu search pe Google. De aceea filmul regizat de David Fincher nici nu a mizat pe ideea de documentar, ci pe un paradox care s-a nascut in inima prestigioasei universitati Harvard.

Fiecare dintre noi la un moment dat, manifesta intentia de a dezvolta un proiect. Insa diferenta dintre un proiect de anvergura si unul menit sa ramana anonim este data de pasiune, determinare si motivatie.

Paradoxul consta in succesul unei retele de socializare online, nascut din insuccesul unor legaturi palpabile, in viata reala. Personaje precum Mark Zuckerberg cred ca pot fi intalnite in majoritatea centrelor universitare, iar tiparul este cat se poate de cunoscut: un PC geek cufundat in linii de cod, care straluceste la orele de curs si care se confunda cu peisajul urban in afara zidurilor institutiei.

Dupa ce am vizionat filmul, m-am gandit ca marile proiecte, de orice natura ar fi ele, se nasc dintr-un cumul de factori emotionali si nu din calcule matematice transpuse pe hartie. Desigur ca fara sustinerea financiara a lui Eduardo Saverin, co-fondatorul Facebook, poate la ora actuala Mark ar fi fost angajat pe o pozitie de top la Microsoft si ar fi ramas ancorat in aceeasi viata monotona si statica al carei algoritm nu ar fi fost niciodata deslusit.

Profilul de Facebook este atat de personal, cat vrei tu sa fie. Iar rolul pe care il ai in reteaua sociala, tot tu esti cel care il stabileste. Depinde de care parte alegi sa te situezi si ce tip de scaun iti cumperi: spatarul mai tare te mentine vigilent si te determina sa te folosesti de platforma pentru a-ti promova business-ul, in timp ce un fotoliu comod te lasa sa te cunfunzi in visare si sa soliciti cu incapatanare butonul de F5, in speranta ca o anumita persoana a decis sa iti ofere un confort psihic suplimentar, acceptandu-ti cererea de prietenie.

Surprinzator sau nu, o afacere de miliarde de dolari, construita cu nopti nedormite si in papuci de plastic Adidas care spun ca „Impossible is Nothing”, ajunge sa te propulseze pe prima pagina a celor mai importante reviste internationale, insa nu si in topul vizat de tine.

Filmul mi-a oferit si raspunsul la intrebarea care ma macina de multa vreme: de ce nevoia de a schimba interfata Facebook-ului atat de des? Ei bine, sunt convinsa ca in lipsa unor provocari noi si plictisindu-se la birou cu castile pe urechi, Mark Zuckerberg s-a pozitionat pe „god mode”, in jocul care a atras pana acum 5 milioane de utilizatori. Asta pentru ca si dupa atatia ani de la lansare, Mark nu cred ca stie ce este cu adevarat Facebook-ul si unde anume va ajunge.

PS: Jesse Eisenberg pe care nu il admirasem  anul trecut in „Zombieland” interpreteaza excelent rolul lui Mark Zuckerberg, iar Justin Timberlake isi dovedeste inca o data calitatile actoricesti in conturarea personajului Sean Parker (fondatorul Napster).

Justin Timberlake despre The Social Network

Jesse Eisenberg in dialog cu David Letterman

Pentru a va face o idee, iata trailer-ul filmului

Ieri seara am fost prezenta la avanpremiera “Sex and the City 2”, alaturi de cateva amice dornice sa le revada pe cele patru protagoniste intr-o noua aventura prin jungla iluziilor si a deziluziilor nascute din propriile temeri. Poate si fiindca actiunea se muta la peste 10.000 de km de New York, in exoticul si luxosul Abu Dhabi, nu se mai poate da vina pe influenta orasului asupra comportamentului personajelor.

Carrie, Samantha, Charlotte si Miranda si-au conturat cat se poate de bine propriul drum in viata si nu exista urma de indoiala ca ceea ce isi doresc nu vor putea indeplini, contrar modului in care vor sa se prezinte atat publicului, cat si una in fata celeilalte. Primele secvente ale filmului, le-au prezentat pe cele patru in cateva ipostaze comice, in momentul in care s-au intalnit in New York.

Iar de-a lungul intregului film, referintele la transformarile prin care au trecut cele patru dame sunt cat se poate de evidente. La fel de evident este si faptul ca “Sex and the City 2 ” nu are absolut nici legatura cu serialul care le-a propulsat pe actrite pentru o buna perioada de timp, pe prima pagina a tuturor revistelor internationale si care le-a conferit un statut de staruri cu acte in regula.

Dupa primele 20 de minute, stateam si ma intrebam cum le mai poate suporta oare orasul? Din niste femei cu vieti cel putin interesante, tumultoase sau aventuroase pe alocuri, nu a mai ramas decat un dressing bine garnisit cu sentimente reprimate si ganduri ascunse prin cutiile cu pantofi Louboutin.

Se schimba peisajul, insa nu se schimba personajele. In desertul arab, presarat cu numeroase iluzii, tinzi sa crezi ca totul se poate rezolva de la sine. Insa adevarul este ca numarul la rochie a mai urcat putin, botoxul aproape ca nu isi mai face efectul, iar pe sexul din oras nu as mai putea paria cu ochii inchisi.

Citeste continuarea cronicii mele aici.

Ieri seara am fost la avanpremiera filmului „When in Rome„, alaturi de bloggerite dragi, pe care le-am mai invitat si in trecut la vizionare, in virtutea colaborarii noastre (a HotCity) cu Cinema City de la AFI Cotroceni. Desigur totul s-a petrecut in sala VIP, dotata cu acele scaune minunate in care te simti atat de confortabil.

Nu cunosteam personal toate doamnele si prin urmare am fost tare incantata sa le descopar pe Zappy, Simona Tache si Ciupercutza. Colegele mele imi povestisera atatea despre ele, insa dat fiind ca eu traiesc 24/24 in universul modei, iata ca de abia acum am reusit sa stabilim un contact face to face.

Despre filmul in sine, am scris o cronica pe care o puteti parcurge integral aici, mai jos avand o mic fragment. Un film pe care eu l-am resimtit ca pe o gura de aer proaspat, venita la fix dupa zi in care a plouat mai ceva ca in Londra si care parea sa nu se mai termine. Multumesc Cinema City si Forum Film pentru invitatie.

In urma cu cativa ani, comediile romantice atinsesera deja un apogeu, iar frecventa cu care erau prezentate pe marile ecrane, m-a facut nu de putine ori sa evit genul. Simteam ca fiecare scenariu in parte are un inceput si un sfarsit la fel de previzibil, ba mai mult decat atat ingrozitor de similar.

Reteta unei comedii romatice de succes era preluata de cele mai multe ori fara a fi catusi de putin filtrata sau adaptata unei povesti construite in mod inteligent sau daca nu, macar logic. Imaginati-va un concurs de facut briose, dupa o reteta data, la care participa un numar limitat de gospodine. Fiecare respecta pasii necesari obtinerii brioselor, insa fiecareia ii va iesi in mod diferit produsul final, in functie de experienta, talent si nu in ultimul rand atentie la detalii.

Care este reteta unei comedii romantice care sa incite si sa starneasca aprecieri din partea publicului la ora actuala? Ei bine, cred ca nu mai putem vorbi despre o reteta ci despre scenarii care au ceva de transmis, puse in valoare de actori nu doar aratosi ci si expresivi. “When in Rome”, filmul pe care l-am vazut ieri seara in avanpremiera, a avut toate ingredientele necesare pentru o comedie romantata plina de savoare.

Nu am asistat la efecte speciale orchestrate pe calculator, nici la decoruri care sa ma lase muta de uimire, ci la scene care au reusit sa imi transmita emotii prin insasi simplitatea si firescul lor. Asta pentru ca intr-o perioada in care multi dintre noi ne aflam sub mirajul 3D-ului, productiile care aduc in prim-plan momente desprinse din cotidian, situatii eminamente umane si mesaje cu tenta pozitiva, devin nu doar rarisime ci se constituie intr-o adevarata gura de aer proaspat de care avem nevoie din cand in cand, intocmai ca o iesire la iarba verde in week-end.

Povestea de dragoste dintre personajele principale, isi tese primele fire pe un taram in care pasiunea latina face casa buna cu o legenda straveche: Roma. Nu cred doar in puterea unui oras de a apropia oamenii, ci mai degraba in momente potrivite si oameni meniti sa se intalneasca in respectivele momente. Insa daca intreg procesul se deruleaza si intr-un mediu propice, atunci nu vad de ce ar deranja.

Continuarea cronicii mele aici.

Imi amintesc ca am facut cunostinta cu Iepurele Alb in urma cu mai bine de 20 de ani. Prin urmare suntem cunostinte vechi. La vremea respectiva, il percepeam ca fiind mult mai mare decat mine, iar eu nu conteneam sa ma consider o Alice gata de a porni in aventura vietii sale pe taramul magiei.

Peste cativa ani, am reluat povestea, de data aceasta fiind eu cea care parcurgeam cu nesat randurile din carte, nu bunicul. Alice mi se parea ca se transformase o data cu mine. Sau poate eu odata cu ea. Iar la Iepurele Alb ma gandeam mai degraba ca la un suflet plapand, care trebuia musai protejat.

Aseara, la avanpremiera “Alice in Wonderland”, am schitat un zambet plin de nostalgie la vederea personajelor tridimensionale, sentimentul resimtit fiind insa unul cu totul nou. Dupa atatia ani, am regasit-o pe Alice intr-un univers al imaginarului mult mai dinamic si efervescent. Si am realizat ca si de data aceasta, transformarea a fost una profunda, Wonderland-ul de alta data conturandu-se intr-un “Wonderground” cu tenta gotica, in care misterul este invaluit de aura unei lupte purtate in deplina maturitate.

Am plonjat odata cu Alice, pret de cateva secunde si fara urma de regret, prin scorbura ingusta si am aterizat brusc in camera rotunda ale carei usi ferecate indemnau la explorare.

Fara sa vreau am intins mana dupa cheia aflata pe masa si am observat cu coada ochiului ca si colega de pe scaunul alaturat facuse acelasi lucru. Pana sa ma dezmeticesc, Alice deja se afla in Wonderland. Iar eu mi-am dorit sa ma erijez in pisica cea zambitoare, maestra in aparitii si disparitii gratioase.

Nu pentru mult timp, ci doar pentru cateva secunde, cat sa ma transpun in pelicula si sa il privesc in ochi pe Palarierul Nebun.

Iar acesta din urma sa ma convinga sa raman pe acel taram, evadand astfel din banalul cotidian, unde lupta cu oamenii este mult mai infricosatoare si mai nemiloasa decat cea cu Jabberwock (monstrul care apara regatul Reginei de Inima-rosie, reprodus aproape perfect dupa ilustratiile originale apartinand lui Sir John Tenniel si publicate in 1871 in cartea lui Lewiss Carroll).

Pe la jumatatea filmului, mi-a fost cat se poate de clar ca acea Alice pe care o stiam eu, mai exista doar ca punct de referinta, neavand nici o legatura cu actualitatea. Alice a devenit destul de cinica si cerebrala, societatea londoneza in care a trait timp de 19 ani, avand grija sa isi puna amprenta asupra modului ei de a percepe lucrurile.

Citeste continuarea aici.

Iar pentru ca imi vine greu sa ma trezesc la realitate, dupa seara magica petrecuta aseara la avanpremiera Alice in Wonderland, Octavian Coifan imi prelungeste starea de reverie, ilustrand astazi o noua fateta a sufletului feminin, regasita in domnisoara Alice: „Ingenua nu cunoaste reguli pentru ca in lumea ei diafana acestea nu s-au inventat. Limita dintre real si imaginar, dintre vis si fantezie dispare in aburii unei gradini fantastice.


Urmareste-ma la Beyond Beauty Paris

Introdu adresa ta de e-mail pentru a te abona la blogul meu si vei primi update-uri zilnice cu tot ceea ce scriu direct pe mail.

Alătură-te altor 54 de urmăritori

Castigator roblogfest 2010

  • vio: gadgetul asta este senzational, sincer va spun este un "must have", eu personal am testat si ipad-ul unui prieten care si l-a luat in vara din state .
  • Ema: Am avut si eu ocazia sa incerc aceste produse si, in ciuda faptului ca folosesc zilnic numai produse profesionale, am recunoscut calitatea Phyto carei
  • adinanecula: Galaxy Tab-ul era intr-adevar cat se poate de "amprentat" asa cum bine spui, insa are o scuza: numerosii invitati prezenti la lansare nu s-au putut ab

Urmareste-ma la PFW

Follow me on Twitter

Follow me on Facebook

Cu spor si drag

sustin blogosfera feminina

Blog Stats

  • 420.477 hits

Actualizări Twitter

iunie 2021
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
%d blogeri au apreciat: