Adina Necula

Posts Tagged ‘cronica

Moda in sfarsit isi revine sezonul acesta, apeland la imagini care au facut deliciul anilor ’60, ’70 sau ’80. Foarte multi critici aduc in discutie un nou tip feminin, insa  modul in care este pus problema consider ca este eronat din start. Femeia nu si-a pierdut de-a lungul timpului nici unul dintre atuurile care ii contureaza personalitatea si nici nu a ezitat sa se folosesca de ele atunci cand a avut ocazia.

Vorbim despre reinterpretari ale feminitatii si umplem paginile revistelor cu aprecieri care mai de care mai savante, cand de fapt femeia este una si aceeasi, este vie si nevatamata si nu ii lipsesc parti din creier astfel incat sa nu poata trece prin filtrul propriu anumite aspecte.

Am tinut sa fac aceasta paranteza, tinand cont de reactiile pe care le-am inregistrat in cercul de prieteni atunci cand le-am arata colectia Luella primavara-vara 2010. “Este o alta femeie” imi spunea nonsalant o amica. “Eu nu as vedea-o pe strada umbland asa”, completa alta. Ei bine, moda este un manifest in sine, un cumul ce tine de elemente culturale, care trebuie perceput dincolo de imaginile frumos ambalate de catre specialistii in marketing.

Luella Bartley ne transpune cu usurinta in perioada anilor ’60, insa are grija sa nu ramanem suspendate cu gandul numai acolo. Dincolo de machiajul expresiv in tonuri neon si de accesoriile capilare usor supradimensionate, fiecare piesa a colectiei luata separat poate fi purtata fara probleme.

Continuarea cronicii mele aici.

Karl Lagerfeld reuseste ca in fiecare sezon sa se prezinte sub cel putin doua forme diferite: pe de o parte ii admiram spiritul creativ si modul in care stie sa reinventeze in permanenta stilul Chanel si pe de alta parte ii vedem ideile transpuse in colectiile care ii poarta numele si in care as putea spune ca se portretizeaza in varianta feminina.

Linii riguros trasate, forme perfecte, proportii studiate in amanunt si nelipsitul joc in alb si negru, atat de drag lui Karl. Imaginea designerului, intotdeauna impecabila si foarte grafica este declinata in tinutele de runway care nu exceleaza la capitolul feminitate, insa care propun un nou personaj marcat de trasaturi ferme, misterios si in acelasi timp seducator.

O seductie care nu deriva de aceasta data din matasea fluida sau din transparentele completate de volane inmuiate in roz pal, ci mai degraba din ceea ce se ascunde in spatele formelor structurale, aparent reci si intangibile.

In colectia primavara-vara 2010, Karl Lagerfeld propune siluete usor modificate, in care accentul cade pe zona soldurilor, vizibil marite optic gratie croiului pieselor si nuantelor abordate. Pantalonii scurti cu mansetele intoarse devin lait-motivul colectiei, fiind prezenti atat in tinutele de zi cat si in cele de seara.

Citeste continuarea cronicii mele.

Ieri seara am fost la avanpremiera filmului „When in Rome„, alaturi de bloggerite dragi, pe care le-am mai invitat si in trecut la vizionare, in virtutea colaborarii noastre (a HotCity) cu Cinema City de la AFI Cotroceni. Desigur totul s-a petrecut in sala VIP, dotata cu acele scaune minunate in care te simti atat de confortabil.

Nu cunosteam personal toate doamnele si prin urmare am fost tare incantata sa le descopar pe Zappy, Simona Tache si Ciupercutza. Colegele mele imi povestisera atatea despre ele, insa dat fiind ca eu traiesc 24/24 in universul modei, iata ca de abia acum am reusit sa stabilim un contact face to face.

Despre filmul in sine, am scris o cronica pe care o puteti parcurge integral aici, mai jos avand o mic fragment. Un film pe care eu l-am resimtit ca pe o gura de aer proaspat, venita la fix dupa zi in care a plouat mai ceva ca in Londra si care parea sa nu se mai termine. Multumesc Cinema City si Forum Film pentru invitatie.

In urma cu cativa ani, comediile romantice atinsesera deja un apogeu, iar frecventa cu care erau prezentate pe marile ecrane, m-a facut nu de putine ori sa evit genul. Simteam ca fiecare scenariu in parte are un inceput si un sfarsit la fel de previzibil, ba mai mult decat atat ingrozitor de similar.

Reteta unei comedii romatice de succes era preluata de cele mai multe ori fara a fi catusi de putin filtrata sau adaptata unei povesti construite in mod inteligent sau daca nu, macar logic. Imaginati-va un concurs de facut briose, dupa o reteta data, la care participa un numar limitat de gospodine. Fiecare respecta pasii necesari obtinerii brioselor, insa fiecareia ii va iesi in mod diferit produsul final, in functie de experienta, talent si nu in ultimul rand atentie la detalii.

Care este reteta unei comedii romantice care sa incite si sa starneasca aprecieri din partea publicului la ora actuala? Ei bine, cred ca nu mai putem vorbi despre o reteta ci despre scenarii care au ceva de transmis, puse in valoare de actori nu doar aratosi ci si expresivi. “When in Rome”, filmul pe care l-am vazut ieri seara in avanpremiera, a avut toate ingredientele necesare pentru o comedie romantata plina de savoare.

Nu am asistat la efecte speciale orchestrate pe calculator, nici la decoruri care sa ma lase muta de uimire, ci la scene care au reusit sa imi transmita emotii prin insasi simplitatea si firescul lor. Asta pentru ca intr-o perioada in care multi dintre noi ne aflam sub mirajul 3D-ului, productiile care aduc in prim-plan momente desprinse din cotidian, situatii eminamente umane si mesaje cu tenta pozitiva, devin nu doar rarisime ci se constituie intr-o adevarata gura de aer proaspat de care avem nevoie din cand in cand, intocmai ca o iesire la iarba verde in week-end.

Povestea de dragoste dintre personajele principale, isi tese primele fire pe un taram in care pasiunea latina face casa buna cu o legenda straveche: Roma. Nu cred doar in puterea unui oras de a apropia oamenii, ci mai degraba in momente potrivite si oameni meniti sa se intalneasca in respectivele momente. Insa daca intreg procesul se deruleaza si intr-un mediu propice, atunci nu vad de ce ar deranja.

Continuarea cronicii mele aici.

De cele mai multe ori privim universul modei extrem de riguros si de limitat. Ne-am obisnuit sa preluam idei si imagini, fara a le filtra noi insine. Mai mult decat atat, ne lasam ghidati de imaginile din editorialele de moda, incercand sa reproducem cu exactitate fiecare gest sau postura. Studiem totul in oglinda, iar apoi ne prezentam celor din jur intr-un mod superficial, care nu doar ca se vede cu ochiul liber, dar se si simte la nivel de atitudine.

Moda nu este o nebuloasa in care ne afundam pe zi ce trece. Dincolo de eterna intrebare “ce se poarta sezonul acesta?”, se gasesc cateva reguli extrem de simple. Restul consta intr-un simt estetic care poate fi cultivat si intr-o doza suficienta de imaginatie, cat sa ne permita sa ne jucam cu proportiile si cu hainele.

Anna Sui ne indeamna sezonul acesta sa privim moda cu ceva mai multa lejeritate si sa lasam frau liber instinctelor creative. In cel mai mare cort amenajat in Bryant Park, designerul a incercat sa recreeze atmosfera unei arene a circului. O arena in care regulile le stabilim noi si in care avem sansa de a ne manifesta plenar.

O colectie Anna Sui inseamna fara doar si poate o avalansa de imprimeuri, juxtapuse in asa fel incat rezultatul final sa incante, nu sa oboseasca privirea. Inca din debutul colectiei, Anna Sui a vrut sa intelegem cat se poate de bine unde ne aflam. In arena circului desigur, alaturi de modele gata sa cuminteasca prin “dresaj” chiar si cele mai carcotase voci.

Citeste continuarea cronicii mele aici.

Sezonul acesta imbratisam din plin linia inspirata de tinutele sport si incercam sa includem in garderoba elemente preluate din aceasta zona atat de ofertanta. O primavara pusa sub semnul relaxarii si al dinamismului, dupa trei sezoane in care designerii s-au confruntat cu o stare de fapt marcata de incertitudine.

Criza ne-a invatat, sau cel putin asa am vrea sa credem, sa fim mai responsabili si mai atenti cu alegerile noastre in materie de cumparaturi. Luxul suprem nu il mai constituie afisarea cu ostentatie a unor accesorii de designer ci patrundera subtila intr-un univers creionat in tuse fine, care denota mai mult un stil de viata in fata caruia raspundem pozitiv.

Jean Paul Gaultier semneaza colectia primavara-vara 2010 pentru Hermes, adaugand un nou capitol fascinantului periplu in lumea rafinata a luxului. O piesa Hermes stim cat se poate de bine ca este putin probabil sa se situeze in afara tendintelor, oricat timp ar fi trecut de cand am achizionat-o. Este adevarat ca platim si un pret pe masura, insa investitia se justifica din plin, daca este sa ne gandim la obiecte esentiale in garderoba.

Influentele sportswear pot fi remarcate cu prisosinta in aproape toate colectiilor primaverii-verii 2010, insa la Hermes nu regasim pur si simplu o alta reinterpretare a tendintei ci variatiuni inteligent puse in scena, care contureaza perfect directia spre care se indreapta casa.

Citeste continuarea cronicii mele aici.

Astazi inaugurez o noua rubrica de tendinte pentru primavara-vara 2010, in care asa cum v-am obisnuit pana acum voi posta cronicile celor mai „inspirationale” colectii ale sezonului. Seria este deschisa de Chanel (oare cum altfel):

Un nou sezon se asterne la orizont, presarat cu extrem de multe elemente, menite sa confere lumii modei acea schimbare de care avea atat de mare nevoie. Au fost necesare trei etape pentru ca designerii in sfarsit sa isi gaseasca directia, intr-o situatie de criza economica care a provocat seisme de amploare in cazul multor case cu renume.

Mai mult decat atat, atunci cand credeam ca mediocritatea s-a instalat si in zona de lux a modei, iata ca ne sunt servite exemple care demonstreaza cat se poate de clar ca un concept creativ orchestrat in amanunt poate sfida chiar si cele mai sceptice atitudini. Prin urmare, seria cronicilor de moda pentru sezonul primavara-vara 2010, incepe astazi cu Chanel.

Am ales Chanel, deoarece Karl Lagerfeld se numara prin putinii oameni care au reusit sa pastreze cu maxima fidelitate spiritul casei si in acelasi timp sa ii reconfigureze parcursul, adaptandu-se din mers la schimbarile prefigurate in diverse contexte. Aceasta este diferenta dintre un simplu designer aflat in slujba unui imperiu si un ganditor “avant la lettre” al carui univers nu este limitat decat de propria imaginatie.

In aceasta primavara, Chanel ne propune o excursie rurala, ale carei obiective sunt departe de a fi unele spectaculoase si care ni se releva prin prisma tuselor pastelate si a senzorialului. Vorbim asadar despre haine care transmit emotii si sentimente, dincolo de tendinte sau de brand. Vorbim despre atingeri delicate, tresariri sfioase si miresme imbietoare de primavara.

Continuarea aici.

Imi amintesc ca am facut cunostinta cu Iepurele Alb in urma cu mai bine de 20 de ani. Prin urmare suntem cunostinte vechi. La vremea respectiva, il percepeam ca fiind mult mai mare decat mine, iar eu nu conteneam sa ma consider o Alice gata de a porni in aventura vietii sale pe taramul magiei.

Peste cativa ani, am reluat povestea, de data aceasta fiind eu cea care parcurgeam cu nesat randurile din carte, nu bunicul. Alice mi se parea ca se transformase o data cu mine. Sau poate eu odata cu ea. Iar la Iepurele Alb ma gandeam mai degraba ca la un suflet plapand, care trebuia musai protejat.

Aseara, la avanpremiera “Alice in Wonderland”, am schitat un zambet plin de nostalgie la vederea personajelor tridimensionale, sentimentul resimtit fiind insa unul cu totul nou. Dupa atatia ani, am regasit-o pe Alice intr-un univers al imaginarului mult mai dinamic si efervescent. Si am realizat ca si de data aceasta, transformarea a fost una profunda, Wonderland-ul de alta data conturandu-se intr-un “Wonderground” cu tenta gotica, in care misterul este invaluit de aura unei lupte purtate in deplina maturitate.

Am plonjat odata cu Alice, pret de cateva secunde si fara urma de regret, prin scorbura ingusta si am aterizat brusc in camera rotunda ale carei usi ferecate indemnau la explorare.

Fara sa vreau am intins mana dupa cheia aflata pe masa si am observat cu coada ochiului ca si colega de pe scaunul alaturat facuse acelasi lucru. Pana sa ma dezmeticesc, Alice deja se afla in Wonderland. Iar eu mi-am dorit sa ma erijez in pisica cea zambitoare, maestra in aparitii si disparitii gratioase.

Nu pentru mult timp, ci doar pentru cateva secunde, cat sa ma transpun in pelicula si sa il privesc in ochi pe Palarierul Nebun.

Iar acesta din urma sa ma convinga sa raman pe acel taram, evadand astfel din banalul cotidian, unde lupta cu oamenii este mult mai infricosatoare si mai nemiloasa decat cea cu Jabberwock (monstrul care apara regatul Reginei de Inima-rosie, reprodus aproape perfect dupa ilustratiile originale apartinand lui Sir John Tenniel si publicate in 1871 in cartea lui Lewiss Carroll).

Pe la jumatatea filmului, mi-a fost cat se poate de clar ca acea Alice pe care o stiam eu, mai exista doar ca punct de referinta, neavand nici o legatura cu actualitatea. Alice a devenit destul de cinica si cerebrala, societatea londoneza in care a trait timp de 19 ani, avand grija sa isi puna amprenta asupra modului ei de a percepe lucrurile.

Citeste continuarea aici.

Iar pentru ca imi vine greu sa ma trezesc la realitate, dupa seara magica petrecuta aseara la avanpremiera Alice in Wonderland, Octavian Coifan imi prelungeste starea de reverie, ilustrand astazi o noua fateta a sufletului feminin, regasita in domnisoara Alice: „Ingenua nu cunoaste reguli pentru ca in lumea ei diafana acestea nu s-au inventat. Limita dintre real si imaginar, dintre vis si fantezie dispare in aburii unei gradini fantastice.

Ieri seara am invitat cateva bloggerite dragi noua (si voua) si cititoare HotCity.ro la un film bun in sala VIP a Cinema City din AFI Palace Cotroceni. Asta pentru ca ne-am dorit ca toate sa se simta fie si pentru o seara speciale si sa fie tratate cu toata atentia si consideratie de care se bucura un VIP.

Dupa ce am socializat putin, am degustat o cafea aromata si ne-am antrenat in discutii tipic feminine, in jurul orei 20:15 am intrat in sala, instalandu-ne confortabil in scaunele pe care eu le-as denumi mini-canapele.

Simona Stanescu cu un tricou pe care l-a purtat tocmai pentru a-mi face pe plac. Cititi cu atentie: Girls Night Out! Asa ca de acum inainte stiti cum ma puteti imbuna.

Asta pentru ca odata asezata nu iti mai vine sa te ridici sub nici o forma. Tinand cont de ora inaintata la care s-a terminat filmul, cred ca as fi putut foarte bine adormi acolo. In plus niciodata nu am crezut ca se poate vedea un film din primul rand si ii compatimeam pe aceia care nu mai prindeau bilete decat acolo.

Ei bine, aseara am stat in primul rand si am reusit sa vizionez cat se poate de bine Sherlock Holmes. Am coborat spatarul scaunului la maxim, am ridicat suportul pentru picioare si in mai putin de 1 minut ma aflam in pozitia ideala pentru a cuprinde cu privirea tot ecranul.

Alaturi de posterul Sherlock Holmes intr-o fotografie surprinsa de yili pe care ma bucur tare mult ca am avut ocazia sa o cunosc mai bine aseara.

Cat despre filmul in sine, marturisesc sincer ca de abia astept sa mai primesc o invitatie la film ca sa il pot revedea. Si desigur sa apara pe dvd, astfel incat ori de cate ori mi se face dor de prestatia actoriceasca fara cusur a lui Robert Downey Jr, sa pot da un play si sa ma bucur de poveste.

De ceva vreme nu mai auzisem nimic de Robert Downey Jr (in afara scandalurilor si barfelor legate de droguri si alcool) si chiar imi era dor sa il vad pe marele ecran intr-o productie care sa i se potriveasca de minune. In plus am apreciat faptul ca trasaturile lui Sherlock Holmes, asa cum le-am regasit in scrierile lui Sir Arthur Conan Doyle, au fost intr-o masura foarte mare redate in film.

Un alt mister de data aceasta deslusit.. in care protagoniste sunt unghiile mele.

Un detectiv usor (mai mult) sarit de pe fix, cu dependente evidente de alcool, cu o paranoia asumata si cu tendinta de a consuma si testa diverse substante ale caror efecte pot fi la o adica chiar letale. Intr-o oarecare masura personajul mi-a amintit de capitanul Jack Sparrow din “Piratii din Caraibe”… cu un umor delicios, plin de mister si cu o personalitate electrizanta.

In plus, filmul m-a tinut cu sufletul la gura pana la final, gratie ritmului alert in care s-au derulat scenele. Jude Law face si el un rol foarte bun, intruchipand exact acel “british guy” asezat, molcolm, inteligent dar care simte nevoia de a se transpune intr-un erou modern, cu tot ceea ce implica acesta.

Mai multe va las pe voi sa descoperiti vizionand filmul. Merita din plin sa mergeti la cinema, fie si pentru ca aveti sansa de a descoperi un Sherlock Holmes excentric, diferit de personajul pe care poate il aveati pana acum conturat in minte. Iar eu m-am bucurat atat de mult sa il descopar, incat parca as reciti acum scrierile lui Doyle cu mai mult entuziasm.

Nu in ultimul rand multumiri Cinema City pentru ca a fost o gazda atat de primitoare.

Nimic nu a reusit sa imi provoace o bucurie mai mare astazi decat show-ul haute-couture Chanel primavara-vara 2010. Anul trecut am asistat la o pledoarie pentru arta origami, intr-o executie absolut fabuloasa marcata de montaje tridimensionale din organza si celofan.


Astazi “The Kaiser” a ridicat inca o data stacheta in ceea ce priveste haute-coutoure-ul. Poate multe voci nu vor gasi colectia de anul acesta, ca fiind la fel de spectaculoasa ca cea de anul trecut, insa secretul si in acest caz consta in detalii si in directia stilistica imprimata de Karl Lagerfeld.


Din punctul meu de vedere, anul acesta Karl imprima tinutelor mai putina rigoare si dramatism.  Senzatia este aceea de suav, delicat, inefabil. Tinutele colectiei denota un aer foarte fresh, iar croiul paleta cromatica, desi este restransa la cateva tonuri pastelate completate de mici accente de culoare, nu se mai inscrie in acelasi registru “rigid” si “solemn”.


Emblematicul costum Chanel este reinterpretat, fustele croite in A fiind inlocuite cu pantaloni scurti lejeri decorati in zona tivului cu tulle. Mai mult decat atat, costumele si rochiile au fost accesorizate cu funde si curele late argintii, precum si cu manusi fara degete in stilul celor purtate de Karl Lagerfeld.


Zeci de metri de matase ivoire sau rose au impodobit rochiile sub forma unor trandafiri suavi, ce pareau ca plutesc in aer, de abia atingand suprafata materialelor. Desigur cameliile au fost nelipsite din alcatuirea tinutelor, fiind integrate cu minutiozitate in broderia bolerourilor sau fiind plasate direct pe reverul sacoului (costumul barbatesc argintiu aproape ca a surclasat rochia de mireasa extrem de elaborata).


O colectie “neon baroque” dupa cum a definit-o Karl, care marcheaza subtila schimbare de directie a Casei Chanel.

Din punct de vedere al filmelor cu un mare succes in box-office, anul acesta a debutat si iata ca s-a si incheiat cu doua ecranizari care au reusit sa starneasca o adevarata isterie in randul fanilor. Ma refer desigur la Twilight Saga si la fenomenul creat in jurul acestei povesti romantate cu vampiri, varcolaci si eternul rau care planeaza asupra lumii ignorate de ochii oamenilor.

Saptamana trecuta am fost la vizionarea New Moon cu sufletul la gura si avand sperante imense de la acest film, in conditiile in care din precedentul nu ratasem nici macar o replica (l-am vazut de peste 5 ori). Pe de o parte New Moon a reusit sa vina in intampinarea asteptarilor mele, insa a avut si cateva minusuri destul de importante, care au facut ca peliculei sa ii scada mult valoarea.

Povestea in New Moon incepe exact din punctul in care fusese lasata in Twilight . Dupa confruntarea cu vampirul James, Bella se reintoarce in Forks alaturi de Edward si familia sa, insa lucrurile iau o turnura neasteptata. Bella implineste 18 ani si este invitata de catre membrii familiei Cullen in resedinta lor pentru a-si aniversa ziua de nastere.

Toate bune si frumoase, pana in momentul in care o simpla taietura la deget si cateva picaturi de sange starnesc o reactie violenta la unul dintre fratii Cullen. Iar de aici incepe toata drama cu iz telenovelistic pe alocuri si cu un triunghi amoros din care nu veti intelege mare lucru la inceput, insa care se va dovedi a fi sarea si piperul povestii.

As putea caracteriza New Moon ca fiind o poveste de dragoste adolescentina cu accente emo (nu este de mirare de ce multi adolescenti se regasesc cumva in film). Edward aduce cu sine in aceasta a doua parte a seriei, un intreg arsenal emotional care starneste rasul in majoritatea scenelor. Nu mai vedem acel vampir sigur pe sine, care atrage privirile celor din jur ca un magnet si care prin inaccesibilitatea de care da dovada se face si mai dorit.

Avem parte acum de un Edward preocupat de siguranta iubitei sale muritoare, nutrind ganduri sinucigase si mimand suferinta prin schimonoseli demne de un adolescent aflat la prima iubire.
Un fel de Romeo si Julieta in varianta moderna, presarat cu vampiri in loc de menestreli si cu tentative de curmare a vietii mai multe decat poate ar fi fost cazul.

Bella ramane aparent singura, dupa ce Edward o paraseste si se muta cu intreaga sa familie din oras, insa isi gaseste nu dupa mult timp alinarea in bratele lui Jacob, un tip rasarit parca de pe plajele Californiei, cu un ten bronzat, muschi bine definiti de surfer si plete rebele.

Insa si Jacob la randul sau se dovedeste a nu fi un baiat obisnuit, ci un varcolac. Iar de aici va puteti da si voi seama de cursul povestii, stiut fiind faptul ca intre vampiri si varcolaci exista o aversiune seculara. Cu toate ca si Jacob bate in retragere in momentul in care ii dezvaluie Bellei secretul sau, acesta ramane totusi langa ea pentru a o proteja de eventualele pericole, in timp de Edward i se arata ca o stafie doar in situatiile limita.

Continuarea cronicii mele aici.


Urmareste-ma la Beyond Beauty Paris

Introdu adresa ta de e-mail pentru a te abona la blogul meu si vei primi update-uri zilnice cu tot ceea ce scriu direct pe mail.

Alătură-te altor 54 de urmăritori

Castigator roblogfest 2010

  • vio: gadgetul asta este senzational, sincer va spun este un "must have", eu personal am testat si ipad-ul unui prieten care si l-a luat in vara din state .
  • Ema: Am avut si eu ocazia sa incerc aceste produse si, in ciuda faptului ca folosesc zilnic numai produse profesionale, am recunoscut calitatea Phyto carei
  • adinanecula: Galaxy Tab-ul era intr-adevar cat se poate de "amprentat" asa cum bine spui, insa are o scuza: numerosii invitati prezenti la lansare nu s-au putut ab

Urmareste-ma la PFW

Follow me on Twitter

Follow me on Facebook

Cu spor si drag

sustin blogosfera feminina

Blog Stats

  • 420.512 hits

Actualizări Twitter

iunie 2021
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
%d blogeri au apreciat: