Posts Tagged ‘film’
Magia bufnitelor de noiembrie
Posted on: 10 noiembrie 2010
Inca de la inceputul primaverii, cand am admirat primele secvente din Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole, m-am lasat cucerita de farmecul incredibil al bufnitelor antrenate intr-o aventura menita sa schimbe destine. O poveste cu iz de cliseu ati putea spune, insa odata vizionat filmul va veti convinge ca isi merita din plin locul fruntas in topul celor mai reusite animatii ale anului.
Regizorul Zack Snyder se afla la prima sa productie animata, insa uitandu-ma la peliculele asupra carora si-a pus amprenta (“300”, “Watchmen”), nu tind sa cred ca a fost vorba despre “beginner’s luck” ci despre o viziune creativa in care totul a fost dozat cu maxima atentie.
Departe de a se prezenta drept o animatie orchestrata pe modelul studiourilor Disney, Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole, traseaza conturul unor personaje cat se poate de complexe, asezate pe un fundal desprins din basme, insa presarat cu situatii care pot face cu usurinta trimitere inspre cotidian.
In primele minute, siluetele bufnitelor si modul in care au fost transpuse in imagini tridimensionale m-au facut inca o data sa remarc progresele ce tin de tehnologie si animatia computerizata. Penajul este redat excelent si cu o acuratete atat de ridicata, incat instinctual simteam imboldul de a intinde degetele pentru a-l atinge. In aceeasi maniera, zborul pasarilor atat in scenele de lupta cat si in cele feerice, mi-a afundat si mai mult gandurile in interiorul povestii, determinandu-ma sa o percep la un nivel cat se poate de personal.
The Social Network
Posted on: 28 octombrie 2010
Ieri seara la invitatia Oxygen PR si Cinema City, am fost sa vad in avanpremiera filmul The Social Network. Asteptam cu nerabdare sa ajunga in Romania, dat fiind ca in prim-plan este adusa cea mai importanta retea de socializare a momentului: Facebook.
Istoria Facebook nu constituie un mister. Cu totii avem acces la informatie si ne putem pune la punct rapid, printr-un simplu search pe Google. De aceea filmul regizat de David Fincher nici nu a mizat pe ideea de documentar, ci pe un paradox care s-a nascut in inima prestigioasei universitati Harvard.
Fiecare dintre noi la un moment dat, manifesta intentia de a dezvolta un proiect. Insa diferenta dintre un proiect de anvergura si unul menit sa ramana anonim este data de pasiune, determinare si motivatie.
Paradoxul consta in succesul unei retele de socializare online, nascut din insuccesul unor legaturi palpabile, in viata reala. Personaje precum Mark Zuckerberg cred ca pot fi intalnite in majoritatea centrelor universitare, iar tiparul este cat se poate de cunoscut: un PC geek cufundat in linii de cod, care straluceste la orele de curs si care se confunda cu peisajul urban in afara zidurilor institutiei.
Dupa ce am vizionat filmul, m-am gandit ca marile proiecte, de orice natura ar fi ele, se nasc dintr-un cumul de factori emotionali si nu din calcule matematice transpuse pe hartie. Desigur ca fara sustinerea financiara a lui Eduardo Saverin, co-fondatorul Facebook, poate la ora actuala Mark ar fi fost angajat pe o pozitie de top la Microsoft si ar fi ramas ancorat in aceeasi viata monotona si statica al carei algoritm nu ar fi fost niciodata deslusit.
Profilul de Facebook este atat de personal, cat vrei tu sa fie. Iar rolul pe care il ai in reteaua sociala, tot tu esti cel care il stabileste. Depinde de care parte alegi sa te situezi si ce tip de scaun iti cumperi: spatarul mai tare te mentine vigilent si te determina sa te folosesti de platforma pentru a-ti promova business-ul, in timp ce un fotoliu comod te lasa sa te cunfunzi in visare si sa soliciti cu incapatanare butonul de F5, in speranta ca o anumita persoana a decis sa iti ofere un confort psihic suplimentar, acceptandu-ti cererea de prietenie.
Surprinzator sau nu, o afacere de miliarde de dolari, construita cu nopti nedormite si in papuci de plastic Adidas care spun ca „Impossible is Nothing”, ajunge sa te propulseze pe prima pagina a celor mai importante reviste internationale, insa nu si in topul vizat de tine.
Filmul mi-a oferit si raspunsul la intrebarea care ma macina de multa vreme: de ce nevoia de a schimba interfata Facebook-ului atat de des? Ei bine, sunt convinsa ca in lipsa unor provocari noi si plictisindu-se la birou cu castile pe urechi, Mark Zuckerberg s-a pozitionat pe „god mode”, in jocul care a atras pana acum 5 milioane de utilizatori. Asta pentru ca si dupa atatia ani de la lansare, Mark nu cred ca stie ce este cu adevarat Facebook-ul si unde anume va ajunge.
PS: Jesse Eisenberg pe care nu il admirasem anul trecut in „Zombieland” interpreteaza excelent rolul lui Mark Zuckerberg, iar Justin Timberlake isi dovedeste inca o data calitatile actoricesti in conturarea personajului Sean Parker (fondatorul Napster).
Justin Timberlake despre The Social Network
Jesse Eisenberg in dialog cu David Letterman
Pentru a va face o idee, iata trailer-ul filmului
Ieri seara, alaturi de colegele mele de la HotCity.ro si de cateva bloggerite dragi, am vizionat in sala VIP a Cinema City din AFI Palace Cotroceni, filmul Eat, Pray, Love realizat dupa cartea cu acelasi titlu semnata Elizabeth Gilbert.
Imi amintesc ca am rasfoit cartea in urma cu ceva timp, cand s-a aflat si in redactia noastra, iar Dana i-a realizat un review care nu putea trece neobservat. Foarte multe amanunte din carte nu imi aminteam si prin urmare nu pot spune ca am avut asteptari legate de respectarea firului epic.
Ieri seara la Cinema City in asteptarea inceperii filmului. Credit foto: Nina Costea (www.toane.ro)
Iar daca stau bine si ma gandesc, nici nu mi-as fi dorit acest lucru, pentru ca odata vazut filmul prefer sa raman cu acele aspecte pe care le consider esentiale din punct de vedere al mesajului.
Dincolo de eterna poveste a regasirii de sine si a detasarii de lucrurile prea putin importante, Eat, Pray, Love reuseste sa dezbata de-a lungul a 2 ore si jumatate, o problema cat se poate de actuala in societatea contemporana: lipsa reperelor.
Nu este vorba despre capriciile unei femei trecute de 30 de ani, nici despre calatorii in colturi indepartate ale lumii si nici despre meditatie sau vreun cult indoielnic. In extensis, nici Julia Roberts nu este o eroina tipica de film, ci o persoana care la fel ca multe altele incearca sa isi determine cateva crezuri.
Lucrurile urmeaza o nota de firesc, iar farmecul filmului tocmai in acest punct se gaseste. Cateva replici sunt menite a te pune pe ganduri. Nu stai in fiecare zi sa te gandesti cum te-ai simti daca un admirator te-ar surprinde cu o fraza spontana precum ”in ochii tau vad delfinii aplaudand”. Ar merita un Thumbs Up de sorginte indiana sau macar un „like” pe Facebook.
Intr-o anumita masura, filmul imi aminteste de „Before Sunrise”. Nu tresar in fotoliu la scenele de actiune si nici nu stau cu sufletul la gura urmarind parcursul eroilor. In schimb, ma plimb cu mintea prin locuri descrise pe ecran, cad pe ganduri si fac asocieri intre oameni, situatii si amanunte care ma inspira. Oricand as schimba un film de aventuri, plin de suspans, cu unul in care ma las sedusa de magia povestii, in absenta formatului 3D sau a efectelor speciale.
La finalul filmului, am observat pe chipurile fetelor din sala zambete largi. Unul dintre personajele filmului, spunea ca tacerea este precum un lifting facial. Eu as adauga ca o lectie de viata spusa asa cum trebuie si ilustrata in mod expresiv, actioneaza ca un lifting de lunga durata si poate produce chiar schimbari de atitudine… atata timp cat zambetul asternut vine din inima. Iar la un moment dat poate si din.. ficat (veti intelege despre ce este vorba dupa ce vedeti filmul).
Multumesc Cinema City pentru invitatie!
Sex and the City 2
Posted on: 4 iunie 2010
Ieri seara am fost prezenta la avanpremiera “Sex and the City 2”, alaturi de cateva amice dornice sa le revada pe cele patru protagoniste intr-o noua aventura prin jungla iluziilor si a deziluziilor nascute din propriile temeri. Poate si fiindca actiunea se muta la peste 10.000 de km de New York, in exoticul si luxosul Abu Dhabi, nu se mai poate da vina pe influenta orasului asupra comportamentului personajelor.
Carrie, Samantha, Charlotte si Miranda si-au conturat cat se poate de bine propriul drum in viata si nu exista urma de indoiala ca ceea ce isi doresc nu vor putea indeplini, contrar modului in care vor sa se prezinte atat publicului, cat si una in fata celeilalte. Primele secvente ale filmului, le-au prezentat pe cele patru in cateva ipostaze comice, in momentul in care s-au intalnit in New York.
Iar de-a lungul intregului film, referintele la transformarile prin care au trecut cele patru dame sunt cat se poate de evidente. La fel de evident este si faptul ca “Sex and the City 2 ” nu are absolut nici legatura cu serialul care le-a propulsat pe actrite pentru o buna perioada de timp, pe prima pagina a tuturor revistelor internationale si care le-a conferit un statut de staruri cu acte in regula.
Dupa primele 20 de minute, stateam si ma intrebam cum le mai poate suporta oare orasul? Din niste femei cu vieti cel putin interesante, tumultoase sau aventuroase pe alocuri, nu a mai ramas decat un dressing bine garnisit cu sentimente reprimate si ganduri ascunse prin cutiile cu pantofi Louboutin.
Se schimba peisajul, insa nu se schimba personajele. In desertul arab, presarat cu numeroase iluzii, tinzi sa crezi ca totul se poate rezolva de la sine. Insa adevarul este ca numarul la rochie a mai urcat putin, botoxul aproape ca nu isi mai face efectul, iar pe sexul din oras nu as mai putea paria cu ochii inchisi.
Intr-o perioada in care lipsa de pregatire este ridicata la rangul de arta, iar expertii se intalnesc pe toate drumurile ce duc inspre petrecerile ce au loc pe inserat, iata ca exista si initiative serioase demne de luat in seama.
In curand, va fi inaugurat un centru de cercetare de cultura a modei la UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTE BUCURESTI Departamentul de Moda.
Va fi vorba de un program stategic de cercetare, de nivel naţional, privind fenomenul fashion in context cultural, designul şi managementul de moda, creatia de costum, evenimentul de moda, dar si domenii conexe, interdisciplinare.
Directiile preconizate, de cercetare concreta ar fi: istoria costumului, relatia costum-obiect artistic, relatia modei cu celelalte arte, tendinte in designul vestimentar, tehnici si tehnologii noi, relatia fashion-lifestyle, coduri si atitudini vestimentare, marketing, management si comunicare in moda, relatia moda romanească – moda internationala, performing de costum.
Centrul isi propune sa creeze si o retea de servicii prin membrii sai, la care se vor adauga o serie de colaboratori, intre care cele mai importante ar fi: documentare, organizare de evenimente, consiliere de moda si imagine, stilism, costume pentru evenimente, sau publicitate, videoclipuri, film, consultanta pentru branduri de moda, analiza tendintelor, promovare.
Vineri, 28 mai ora 18.00 va invit la Libraria Cărturesti (Magheru -Verona) la o foarte speciala intalnire cu moda.
Film, carte si cateva demonstratii de relooking, extrem de palpitante, mai multe nume cunoscute din lumea modei, care vor anunţa un nou proiect, o invitata care aduce noutati direct de la Paris si o promisiune pe langa care nu puteti trece usor: consultatii gratuite de stilling, oferite de specialisti.
Profesii de duminica
Posted on: 16 mai 2010
Vineri dimineata in timp ce ma aflam la un shooting, o amica ma intreba daca mai am timp sa citesc tinand cont de programul extrem de aglomerat al fiecarei zile. Un motiv numai bun pentru a-mi aminti ca din cand in cand imi pot inchide telefonul sambata si duminica, pentru a ma dedica in intregime lucrurilor pe care vreau sa le fac in tihna. Iar de vreo 2 week-end-uri incoace strategia mea functioneaza perfect. Am reusit sa termin de citit doua carti de moda care zaceau pe raft asteptandu-si randul de aproximativ 2 luni si sa rasfoiesc cateva albume de arta dragi mie.
Printre picaturi m-am delectat si cu un film fruntuzesc lansat in luna martie, pe care l-am tot cautat in ultima perioada pe internet… si iata am reusit sa il gasesc: „L’ arnacoeur„. O comedie excelent conceputa (dovada ca folosindu-ti creierul poti da nastere unor comedii romantice diferite de tipicul american) care ii are in rolurile principale pe Vanessa Paradis si Romain Duris.
El este un seducator de profesie cu norma intreaga si reguli bine stabilite in contract, care se angajeaza sa transforme orice sotie/iubita/amanta in ex, recurgand desigur la armele din dotare mai mult sau mai putin KGB-iste: ascultarea telefoanelor, deghizari, schimbari de identitate, priviri patrunzatoare si un suras care trece dincolo de pelicula.
Nu va povestesc filmul, insa va recomand sa il urmariti prin prisma comicului de situatie si a unei concluzii cu iz moralist, insa perfect valabila: in dragoste ca si in viata de altfel, NU exista un plan perfect. Iar cei care inca sunt tributari acestei gandiri, raman la nivelul unor profesii de duminica.
Esenta spiritului Chanel: cruise 2011
Posted on: 12 mai 2010
- In: Fashion | Fashion events | Primavara-vara | Trends
- 3 Comments
Karl Lagerfeld a reusit sa prezinte colectia Chanel – Cruise 2011, intr-un ambient care a respirat o naturalete si un firesc cum numai luxul autentic il poate conferi. In fata celebrei cafenele Sénéquier, asezati pe scaunele „regizorale”rosii, invitatii au putut asista la un adevarat spectacol, in care runway-ul a fost inlocuit cu astfelatul usor denivelat iar modelele au defilat pe alocuri desculte, pe alocuri purtand sandale tip gladiator plate.
“There’s something magical about Saint-Tropez. It’s so easy, and it doesn’t require overcomplicated clothes. It’s not a bling-bling place, it’s a natural place” spunea Karl Lagerfeld luni dimineata in timp ce facea ultimele probe. De fapt aceasta este si esenta spiritului Chanel, care ne capteaza atentia cu fiecare colectie: savoir-faire-ul pus in slujba unor piese atemporale si atat de actuale.
Modelele au descins de pe un yacht si odata ajunse pe alee au inceput sa se plimbe nonsalant, in tunicile lungi cu imprimeuri in tonuri pastelate, evocand parca ceva din atmosfera de petrecere care defineste orasul. Si cine altcineva poate cunoaste mai bine savoarea zonei decat Karl Lagerfeld care isi petrece aici aproape la fel de mult timp ca in Paris.
Referintele la perioada anilor ’60-’70 nu s-au lasat asteptate, cateva dintre tinute amintindu-mi de Pamela Tiffin, Brigitte Bardot sau Farrah Fawcett. Inainte de prezentarea colectiei, a avut loc proiectia scurt-metrajului regizat de Karl Lagerfeld intitulat: „Remember Now”.
Avanpremiera When in Rome
Posted on: 21 aprilie 2010
Ieri seara am fost la avanpremiera filmului „When in Rome„, alaturi de bloggerite dragi, pe care le-am mai invitat si in trecut la vizionare, in virtutea colaborarii noastre (a HotCity) cu Cinema City de la AFI Cotroceni. Desigur totul s-a petrecut in sala VIP, dotata cu acele scaune minunate in care te simti atat de confortabil.
Nu cunosteam personal toate doamnele si prin urmare am fost tare incantata sa le descopar pe Zappy, Simona Tache si Ciupercutza. Colegele mele imi povestisera atatea despre ele, insa dat fiind ca eu traiesc 24/24 in universul modei, iata ca de abia acum am reusit sa stabilim un contact face to face.
Despre filmul in sine, am scris o cronica pe care o puteti parcurge integral aici, mai jos avand o mic fragment. Un film pe care eu l-am resimtit ca pe o gura de aer proaspat, venita la fix dupa zi in care a plouat mai ceva ca in Londra si care parea sa nu se mai termine. Multumesc Cinema City si Forum Film pentru invitatie.
In urma cu cativa ani, comediile romantice atinsesera deja un apogeu, iar frecventa cu care erau prezentate pe marile ecrane, m-a facut nu de putine ori sa evit genul. Simteam ca fiecare scenariu in parte are un inceput si un sfarsit la fel de previzibil, ba mai mult decat atat ingrozitor de similar.
Reteta unei comedii romatice de succes era preluata de cele mai multe ori fara a fi catusi de putin filtrata sau adaptata unei povesti construite in mod inteligent sau daca nu, macar logic. Imaginati-va un concurs de facut briose, dupa o reteta data, la care participa un numar limitat de gospodine. Fiecare respecta pasii necesari obtinerii brioselor, insa fiecareia ii va iesi in mod diferit produsul final, in functie de experienta, talent si nu in ultimul rand atentie la detalii.
Care este reteta unei comedii romantice care sa incite si sa starneasca aprecieri din partea publicului la ora actuala? Ei bine, cred ca nu mai putem vorbi despre o reteta ci despre scenarii care au ceva de transmis, puse in valoare de actori nu doar aratosi ci si expresivi. “When in Rome”, filmul pe care l-am vazut ieri seara in avanpremiera, a avut toate ingredientele necesare pentru o comedie romantata plina de savoare.
Nu am asistat la efecte speciale orchestrate pe calculator, nici la decoruri care sa ma lase muta de uimire, ci la scene care au reusit sa imi transmita emotii prin insasi simplitatea si firescul lor. Asta pentru ca intr-o perioada in care multi dintre noi ne aflam sub mirajul 3D-ului, productiile care aduc in prim-plan momente desprinse din cotidian, situatii eminamente umane si mesaje cu tenta pozitiva, devin nu doar rarisime ci se constituie intr-o adevarata gura de aer proaspat de care avem nevoie din cand in cand, intocmai ca o iesire la iarba verde in week-end.
Povestea de dragoste dintre personajele principale, isi tese primele fire pe un taram in care pasiunea latina face casa buna cu o legenda straveche: Roma. Nu cred doar in puterea unui oras de a apropia oamenii, ci mai degraba in momente potrivite si oameni meniti sa se intalneasca in respectivele momente. Insa daca intreg procesul se deruleaza si intr-un mediu propice, atunci nu vad de ce ar deranja.
Alice in Wonder(ground)
Posted on: 4 martie 2010
Imi amintesc ca am facut cunostinta cu Iepurele Alb in urma cu mai bine de 20 de ani. Prin urmare suntem cunostinte vechi. La vremea respectiva, il percepeam ca fiind mult mai mare decat mine, iar eu nu conteneam sa ma consider o Alice gata de a porni in aventura vietii sale pe taramul magiei.
Peste cativa ani, am reluat povestea, de data aceasta fiind eu cea care parcurgeam cu nesat randurile din carte, nu bunicul. Alice mi se parea ca se transformase o data cu mine. Sau poate eu odata cu ea. Iar la Iepurele Alb ma gandeam mai degraba ca la un suflet plapand, care trebuia musai protejat.
Aseara, la avanpremiera “Alice in Wonderland”, am schitat un zambet plin de nostalgie la vederea personajelor tridimensionale, sentimentul resimtit fiind insa unul cu totul nou. Dupa atatia ani, am regasit-o pe Alice intr-un univers al imaginarului mult mai dinamic si efervescent. Si am realizat ca si de data aceasta, transformarea a fost una profunda, Wonderland-ul de alta data conturandu-se intr-un “Wonderground” cu tenta gotica, in care misterul este invaluit de aura unei lupte purtate in deplina maturitate.
Am plonjat odata cu Alice, pret de cateva secunde si fara urma de regret, prin scorbura ingusta si am aterizat brusc in camera rotunda ale carei usi ferecate indemnau la explorare.
Fara sa vreau am intins mana dupa cheia aflata pe masa si am observat cu coada ochiului ca si colega de pe scaunul alaturat facuse acelasi lucru. Pana sa ma dezmeticesc, Alice deja se afla in Wonderland. Iar eu mi-am dorit sa ma erijez in pisica cea zambitoare, maestra in aparitii si disparitii gratioase.
Nu pentru mult timp, ci doar pentru cateva secunde, cat sa ma transpun in pelicula si sa il privesc in ochi pe Palarierul Nebun.
Iar acesta din urma sa ma convinga sa raman pe acel taram, evadand astfel din banalul cotidian, unde lupta cu oamenii este mult mai infricosatoare si mai nemiloasa decat cea cu Jabberwock (monstrul care apara regatul Reginei de Inima-rosie, reprodus aproape perfect dupa ilustratiile originale apartinand lui Sir John Tenniel si publicate in 1871 in cartea lui Lewiss Carroll).
Pe la jumatatea filmului, mi-a fost cat se poate de clar ca acea Alice pe care o stiam eu, mai exista doar ca punct de referinta, neavand nici o legatura cu actualitatea. Alice a devenit destul de cinica si cerebrala, societatea londoneza in care a trait timp de 19 ani, avand grija sa isi puna amprenta asupra modului ei de a percepe lucrurile.
Iar pentru ca imi vine greu sa ma trezesc la realitate, dupa seara magica petrecuta aseara la avanpremiera Alice in Wonderland, Octavian Coifan imi prelungeste starea de reverie, ilustrand astazi o noua fateta a sufletului feminin, regasita in domnisoara Alice: „Ingenua nu cunoaste reguli pentru ca in lumea ei diafana acestea nu s-au inventat. Limita dintre real si imaginar, dintre vis si fantezie dispare in aburii unei gradini fantastice.„
Aproape ca trecusem cu vederea comunicatul, dat fiind ca mi-a intrat in spam (n-am idee de ce), insa ma bucur extrem de mult ca se intampla asa ceva in Bucuresti. Un festival care aduce in perioada 1-8 martie laolalta arta filmului si moda. Ce alt cadou de inceput de luna martie puteam sa imi doresc mai mult?
Jurnalistii sunt asteptati 3 Martie ora 17.30 la Cinema Studio, Sala de Marmura, la o masa rotunda despre realatia dintre moda si cinema, urmata de prezentarea a doua colectii, cu rochii de seara semnate Maria Constantinescu si Gabriela Vasilescu.
Momentul de varf al Festivalului il reprezinta spectacolul de la Cinema Studio, din 4 Martie ora 20.00, cu un Performing de costum realizat de studentii UNA şi UNATC, sub coordonarea profesorilor Unda Popp şi Costin Anghel, urmat de filmul Coco avant Chanel.
Moda universitara, filme de calitate si ca invitati speciali, Sergiu Chihaia si Adrian Oianu, la o inedita intalnire cu Moda si Filmul.
Sambata 6 martie ora 17.00 din nou moda, cu tenta retro, la Sala Eurocinema.
Eu de abia astept sa merg! Cine ma insoteste?
Adina Necula 