Adina Necula

Posts Tagged ‘film

Inca de la inceputul primaverii, cand am admirat primele secvente din Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole, m-am lasat cucerita de farmecul incredibil al bufnitelor antrenate intr-o aventura menita sa schimbe destine. O poveste cu iz de cliseu ati putea spune, insa odata vizionat filmul va veti convinge ca isi merita din plin locul fruntas in topul celor mai reusite animatii ale anului.

Regizorul Zack Snyder se afla la prima sa productie animata, insa uitandu-ma la peliculele asupra carora si-a pus amprenta (“300”, “Watchmen”), nu tind sa cred ca a fost vorba despre “beginner’s luck” ci despre o viziune creativa in care totul a fost dozat cu maxima atentie.

Departe de a se prezenta drept o animatie orchestrata pe modelul studiourilor Disney, Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole, traseaza conturul unor personaje cat se poate de complexe, asezate pe un fundal desprins din basme, insa presarat cu situatii care pot face cu usurinta trimitere inspre cotidian.

In primele minute, siluetele bufnitelor si modul in care au fost transpuse in imagini tridimensionale m-au facut inca o data sa remarc progresele ce tin de tehnologie si animatia computerizata. Penajul este redat excelent si cu o acuratete atat de ridicata, incat instinctual simteam imboldul de a intinde degetele pentru a-l atinge. In aceeasi maniera, zborul pasarilor atat in scenele de lupta cat si in cele feerice, mi-a afundat si mai mult gandurile in interiorul povestii, determinandu-ma sa o percep la un nivel cat se poate de personal.

Continuarea cronicii mele aici.

Ieri seara la invitatia Oxygen PR si Cinema City, am fost sa vad in avanpremiera filmul The Social Network. Asteptam cu nerabdare sa ajunga in Romania, dat fiind ca in prim-plan este adusa cea mai importanta retea de socializare a momentului: Facebook.


Istoria Facebook nu constituie un mister. Cu totii avem acces la informatie si ne putem pune la punct rapid, printr-un simplu search pe Google. De aceea filmul regizat de David Fincher nici nu a mizat pe ideea de documentar, ci pe un paradox care s-a nascut in inima prestigioasei universitati Harvard.

Fiecare dintre noi la un moment dat, manifesta intentia de a dezvolta un proiect. Insa diferenta dintre un proiect de anvergura si unul menit sa ramana anonim este data de pasiune, determinare si motivatie.

Paradoxul consta in succesul unei retele de socializare online, nascut din insuccesul unor legaturi palpabile, in viata reala. Personaje precum Mark Zuckerberg cred ca pot fi intalnite in majoritatea centrelor universitare, iar tiparul este cat se poate de cunoscut: un PC geek cufundat in linii de cod, care straluceste la orele de curs si care se confunda cu peisajul urban in afara zidurilor institutiei.

Dupa ce am vizionat filmul, m-am gandit ca marile proiecte, de orice natura ar fi ele, se nasc dintr-un cumul de factori emotionali si nu din calcule matematice transpuse pe hartie. Desigur ca fara sustinerea financiara a lui Eduardo Saverin, co-fondatorul Facebook, poate la ora actuala Mark ar fi fost angajat pe o pozitie de top la Microsoft si ar fi ramas ancorat in aceeasi viata monotona si statica al carei algoritm nu ar fi fost niciodata deslusit.

Profilul de Facebook este atat de personal, cat vrei tu sa fie. Iar rolul pe care il ai in reteaua sociala, tot tu esti cel care il stabileste. Depinde de care parte alegi sa te situezi si ce tip de scaun iti cumperi: spatarul mai tare te mentine vigilent si te determina sa te folosesti de platforma pentru a-ti promova business-ul, in timp ce un fotoliu comod te lasa sa te cunfunzi in visare si sa soliciti cu incapatanare butonul de F5, in speranta ca o anumita persoana a decis sa iti ofere un confort psihic suplimentar, acceptandu-ti cererea de prietenie.

Surprinzator sau nu, o afacere de miliarde de dolari, construita cu nopti nedormite si in papuci de plastic Adidas care spun ca „Impossible is Nothing”, ajunge sa te propulseze pe prima pagina a celor mai importante reviste internationale, insa nu si in topul vizat de tine.

Filmul mi-a oferit si raspunsul la intrebarea care ma macina de multa vreme: de ce nevoia de a schimba interfata Facebook-ului atat de des? Ei bine, sunt convinsa ca in lipsa unor provocari noi si plictisindu-se la birou cu castile pe urechi, Mark Zuckerberg s-a pozitionat pe „god mode”, in jocul care a atras pana acum 5 milioane de utilizatori. Asta pentru ca si dupa atatia ani de la lansare, Mark nu cred ca stie ce este cu adevarat Facebook-ul si unde anume va ajunge.

PS: Jesse Eisenberg pe care nu il admirasem  anul trecut in „Zombieland” interpreteaza excelent rolul lui Mark Zuckerberg, iar Justin Timberlake isi dovedeste inca o data calitatile actoricesti in conturarea personajului Sean Parker (fondatorul Napster).

Justin Timberlake despre The Social Network

Jesse Eisenberg in dialog cu David Letterman

Pentru a va face o idee, iata trailer-ul filmului

Ieri seara, alaturi de colegele mele de la HotCity.ro si de cateva bloggerite dragi, am vizionat in sala VIP a Cinema City din AFI Palace Cotroceni, filmul Eat, Pray, Love realizat dupa cartea cu acelasi titlu semnata Elizabeth Gilbert.


Imi amintesc ca am rasfoit cartea in urma cu ceva timp, cand s-a aflat si in redactia noastra, iar Dana i-a realizat un review care nu putea trece neobservat. Foarte multe amanunte din carte nu imi aminteam si prin urmare nu pot spune ca am avut asteptari legate de respectarea firului epic.

Ieri seara la Cinema City in asteptarea inceperii filmului. Credit foto: Nina Costea (www.toane.ro)

Iar daca stau bine si ma gandesc, nici nu mi-as fi dorit acest lucru, pentru ca odata vazut filmul prefer sa raman cu acele aspecte pe care le consider esentiale din punct de vedere al mesajului.

Dincolo de eterna poveste a regasirii de sine si a detasarii de lucrurile prea putin importante, Eat, Pray, Love reuseste sa dezbata de-a lungul a 2 ore si jumatate, o problema cat se poate de actuala in societatea contemporana: lipsa reperelor.
Nu este vorba despre capriciile unei femei trecute de 30 de ani, nici despre calatorii in colturi indepartate ale lumii si nici despre meditatie sau vreun cult indoielnic. In extensis, nici Julia Roberts nu este o eroina tipica de film, ci o persoana care la fel ca multe altele incearca sa isi determine cateva crezuri.

Lucrurile urmeaza o nota de firesc, iar farmecul filmului tocmai in acest punct se gaseste. Cateva replici sunt menite a te pune pe ganduri. Nu stai in fiecare zi sa te gandesti cum te-ai simti daca un admirator te-ar surprinde cu o fraza spontana precum ”in ochii tau vad delfinii aplaudand”. Ar merita un Thumbs Up de sorginte indiana sau macar un „like” pe Facebook.

Intr-o anumita masura, filmul imi aminteste de „Before Sunrise”. Nu tresar in fotoliu la scenele de actiune si nici nu stau cu sufletul la gura urmarind parcursul eroilor. In schimb, ma plimb cu mintea prin locuri descrise pe ecran, cad pe ganduri si fac asocieri intre oameni, situatii si amanunte care ma inspira. Oricand as schimba un film de aventuri, plin de suspans, cu unul in care ma las sedusa de magia povestii, in absenta formatului 3D sau a efectelor speciale.

La finalul filmului, am observat pe chipurile fetelor din sala zambete largi. Unul dintre personajele filmului, spunea ca tacerea este precum un lifting facial. Eu as adauga ca o lectie de viata spusa asa cum trebuie si ilustrata in mod expresiv, actioneaza ca un lifting de lunga durata si poate produce chiar schimbari de atitudine… atata timp cat zambetul asternut vine din inima. Iar la un moment dat poate si din.. ficat (veti intelege despre ce este vorba dupa ce vedeti filmul).

Multumesc Cinema City pentru invitatie!

Ieri seara am fost prezenta la avanpremiera “Sex and the City 2”, alaturi de cateva amice dornice sa le revada pe cele patru protagoniste intr-o noua aventura prin jungla iluziilor si a deziluziilor nascute din propriile temeri. Poate si fiindca actiunea se muta la peste 10.000 de km de New York, in exoticul si luxosul Abu Dhabi, nu se mai poate da vina pe influenta orasului asupra comportamentului personajelor.

Carrie, Samantha, Charlotte si Miranda si-au conturat cat se poate de bine propriul drum in viata si nu exista urma de indoiala ca ceea ce isi doresc nu vor putea indeplini, contrar modului in care vor sa se prezinte atat publicului, cat si una in fata celeilalte. Primele secvente ale filmului, le-au prezentat pe cele patru in cateva ipostaze comice, in momentul in care s-au intalnit in New York.

Iar de-a lungul intregului film, referintele la transformarile prin care au trecut cele patru dame sunt cat se poate de evidente. La fel de evident este si faptul ca “Sex and the City 2 ” nu are absolut nici legatura cu serialul care le-a propulsat pe actrite pentru o buna perioada de timp, pe prima pagina a tuturor revistelor internationale si care le-a conferit un statut de staruri cu acte in regula.

Dupa primele 20 de minute, stateam si ma intrebam cum le mai poate suporta oare orasul? Din niste femei cu vieti cel putin interesante, tumultoase sau aventuroase pe alocuri, nu a mai ramas decat un dressing bine garnisit cu sentimente reprimate si ganduri ascunse prin cutiile cu pantofi Louboutin.

Se schimba peisajul, insa nu se schimba personajele. In desertul arab, presarat cu numeroase iluzii, tinzi sa crezi ca totul se poate rezolva de la sine. Insa adevarul este ca numarul la rochie a mai urcat putin, botoxul aproape ca nu isi mai face efectul, iar pe sexul din oras nu as mai putea paria cu ochii inchisi.

Citeste continuarea cronicii mele aici.

Intr-o perioada in care lipsa de pregatire este ridicata la rangul de arta, iar expertii se intalnesc pe toate drumurile ce duc inspre petrecerile ce au loc pe inserat, iata ca exista si initiative serioase demne de luat in seama.

In curand, va fi inaugurat un centru de cercetare de cultura a modei la UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTE BUCURESTI Departamentul de Moda.

Va fi vorba de un program stategic de cercetare, de nivel naţional, privind fenomenul fashion in context cultural, designul şi managementul de moda, creatia de costum, evenimentul de moda, dar si domenii conexe, interdisciplinare.

Directiile preconizate, de cercetare concreta ar fi: istoria costumului, relatia costum-obiect artistic, relatia modei cu celelalte arte, tendinte in designul vestimentar, tehnici si tehnologii noi, relatia fashion-lifestyle, coduri si atitudini vestimentare, marketing, management si comunicare in moda, relatia moda romanească – moda internationala, performing de costum.

Centrul isi propune sa creeze si o retea de servicii prin membrii sai, la care se vor adauga o serie de colaboratori, intre care cele mai importante ar fi: documentare, organizare de evenimente, consiliere de moda si imagine, stilism, costume pentru evenimente, sau publicitate, videoclipuri, film, consultanta pentru branduri de moda, analiza tendintelor, promovare.

Vineri, 28 mai ora 18.00 va invit la Libraria Cărturesti (Magheru -Verona) la o foarte speciala intalnire cu moda.
Film, carte si cateva demonstratii de relooking, extrem de palpitante, mai multe nume cunoscute din lumea modei, care vor anunţa un nou proiect, o invitata care aduce noutati direct de la Paris si o promisiune pe langa care nu puteti trece usor: consultatii gratuite de stilling, oferite de specialisti.

Vineri dimineata in timp ce ma aflam la un shooting, o amica ma intreba daca mai am timp sa citesc tinand cont de programul extrem de aglomerat al fiecarei zile. Un motiv numai bun pentru a-mi aminti ca din cand in cand imi pot inchide telefonul sambata si duminica, pentru a ma dedica in intregime lucrurilor pe care vreau sa le fac in  tihna. Iar de vreo 2 week-end-uri incoace strategia mea functioneaza perfect. Am reusit sa termin de citit doua carti de moda care zaceau pe raft asteptandu-si randul de aproximativ 2 luni si sa rasfoiesc cateva albume de arta dragi mie.

Printre picaturi m-am delectat si cu un film fruntuzesc lansat in luna martie, pe care l-am tot cautat in ultima perioada pe internet… si iata am reusit sa il gasesc: „L’ arnacoeur„. O comedie excelent conceputa (dovada ca folosindu-ti creierul poti da nastere unor comedii romantice diferite de tipicul american) care ii are in rolurile principale pe Vanessa Paradis si Romain Duris.

El este un seducator de profesie cu norma intreaga si reguli bine stabilite in contract, care se angajeaza sa transforme orice sotie/iubita/amanta in ex, recurgand desigur la armele din dotare mai mult sau mai putin KGB-iste: ascultarea telefoanelor, deghizari, schimbari de identitate, priviri patrunzatoare si un suras care trece dincolo de pelicula.

Nu va povestesc filmul, insa va recomand sa il urmariti prin prisma comicului de situatie si a unei concluzii cu iz moralist, insa perfect valabila: in dragoste ca si in viata de altfel, NU exista un plan perfect. Iar cei care inca sunt tributari acestei gandiri, raman la nivelul unor profesii de duminica.

Karl Lagerfeld a reusit sa prezinte colectia Chanel – Cruise 2011, intr-un ambient care a respirat o naturalete si un firesc cum numai luxul autentic il poate conferi. In fata celebrei cafenele Sénéquier, asezati pe scaunele „regizorale”rosii, invitatii au putut asista la un adevarat spectacol, in care runway-ul a fost inlocuit cu astfelatul usor denivelat iar modelele au defilat pe alocuri desculte, pe alocuri purtand sandale tip gladiator plate.

There’s something magical about Saint-Tropez. It’s so easy, and it doesn’t require overcomplicated clothes. It’s not a bling-bling place, it’s a natural place” spunea Karl Lagerfeld luni dimineata in timp ce facea ultimele probe. De fapt aceasta este si esenta spiritului Chanel, care ne capteaza atentia cu fiecare colectie: savoir-faire-ul pus in slujba unor piese atemporale si atat de actuale.

Modelele au descins de pe un yacht si odata ajunse pe alee au inceput sa se plimbe nonsalant, in tunicile lungi cu imprimeuri in tonuri pastelate, evocand parca ceva din atmosfera de petrecere care defineste orasul. Si cine altcineva poate cunoaste mai bine savoarea zonei decat Karl Lagerfeld care isi petrece aici aproape la fel de mult timp ca in Paris.

Referintele la perioada anilor ’60-’70 nu s-au lasat asteptate, cateva dintre tinute amintindu-mi de Pamela Tiffin, Brigitte Bardot sau Farrah Fawcett. Inainte de prezentarea colectiei, a avut loc proiectia scurt-metrajului regizat de Karl Lagerfeld intitulat: „Remember Now”.


Urmareste-ma la Beyond Beauty Paris

Introdu adresa ta de e-mail pentru a te abona la blogul meu si vei primi update-uri zilnice cu tot ceea ce scriu direct pe mail.

Alătură-te altor 53 de urmăritori

Castigator roblogfest 2010

    • vio: gadgetul asta este senzational, sincer va spun este un "must have", eu personal am testat si ipad-ul unui prieten care si l-a luat in vara din state .
    • Ema: Am avut si eu ocazia sa incerc aceste produse si, in ciuda faptului ca folosesc zilnic numai produse profesionale, am recunoscut calitatea Phyto carei
    • adinanecula: Galaxy Tab-ul era intr-adevar cat se poate de "amprentat" asa cum bine spui, insa are o scuza: numerosii invitati prezenti la lansare nu s-au putut ab

    Urmareste-ma la PFW

    Follow me on Twitter

    Follow me on Facebook

    Cu spor si drag

    sustin blogosfera feminina

    Blog Stats

    • 417,642 hits

    Actualizări Twitter

    August 2017
    L M M M V S D
    « Noi    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
    %d blogeri au apreciat asta: